BURHÁI, burhaie, s. n. (Regional) 1. Ceață rară care se ridică după ploaie. V. bură (2). S-a risipit burhaiul de deasupra și a lucit iar soarele în priveliște. SADOVEANU, P. M. 314. Razele piezișe daureau viu burhaiul. M. I. CARAGIALE, C. 40. 2. Ploaie deasă și rece de toamnă. Printre rîpe, ca prin strungă, Șerpuiește cale lungă; Lungă-i calea și cotită, De burhaie umezită. DEȘLIU, N. 18.