BURGHÍU burghie s. n. Unealta de otzel in forma de spirala cu virful shi muchiile ascutzite care prin mishcarea de rotatzie ce i se imprima executa gaurirea diferitelor materiale; sfredel. A pornit burghiul hamesit Sa croiascan placa rotocoale. DESHLIU in POEZ. N. 169. De acolo mergi pe coridor pe scara in forma de burghiu. CAMIL PETRESCU T. II 535. Sa faca patru gauri cu un burghiu mare in scindura portzii. CARAGIALE S. U. 71. Dete singur o gaura cu burghiul in trunchiul copacului. POPESCU B. I 10. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj de otzel in forma de bara cu capatul in forma de elice care se adapteaza la perforatorul mecanic. ◊ Fig. Te simt burghiu de foc in orice madular. STANCU C. 84. K un burghiu de foc se simtzea cal sfredeleshten timpla. VLAHUTZA O. A. 106.