BURGHÍU burghie s. n. Unealta ascutzita de otzel in forma de spirala care prin mishcari de inshurubare serveshte la gaurirea cilindrica a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara cu capatul k o elice care se adapteaza la perforatorul mecanic. Din tc. burgu bg. sb. burgija.