Definiția cu ID-ul 325898:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNĂVOÍNȚĂ f. 1) Atitudine binevoitoare (față de cineva); dispoziție favorabilă; îngăduință. 2) rar Străduință deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinței] /bună + voință