Definiția cu ID-ul 542888:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.