BUNGÉT bungeturi s. n. Padure deasa shi intunecoasa; loc in padure unde copacii sint mai deshi; desish. SHia saltat pushca in spate a indemnat calul cu pintenii shi sa dus prin lumina lui august pina ce sa pierdut prin bungeturile din marginea padurii. SADOVEANU O. V 181. Oamenii intrara in bunget shi in curind barditzele prinsera a bate in tufele de alun. SADOVEANU O. I 67. Mam ratacit prin bungetul acelei paduri. ISPIRESCU L. 96. Accentuat shi: bunget. Pl. shi: bungete (VLAHUTZA O. A. II 171).