BUNAVOÍE s. f. (Numai in loc. adv.) De bunavoie sau de buna voia mea (sau ta etc.) = a) nesilit de nimeni din proprie initziativa; bucuros. Ash zice sa pleci mai bine de bunavoie. CARAGIALE O. III 47. Am buna nadejde sa ispraveshti cu bine slujba cu care teai insarcinat de bunavoie. ISPIRESCU L. 18. De bunavoia lor traiau exilatzi. EMINESCU N. 83; b) de la sine singur fara interventzie dinafara. Sa shtii k raposat el singur de bunavoia lui. GALAN Z. R. 250.