bun a adj. in expresia pe bune (arg.) Adevarat serios ◊ „Daca recitim ultimele programe saptamanale apare o intrebare fireasca: de ce din trei filme nici unul dar nici unul nu a fost o comedie [...] «pe bune» cum se zice?” Sapt. 29 IV 77 p. 6. ◊ „Basmul pe bune se intituleaza «O alba k zapada shi cei shapte pitici negri k noroiul»” R.lit. 38/93 p. 5. ◊ „Kelly e maritata «pe bune» de 4 ani.” As 146 p. 16 ♦ a fi pe bune (cu cineva) a se intzelege bine (cu cineva): ◊ „Adrian este pe bune cu Dragosh shi cu Nicolae.” (C. Lupu in LL 3/77 p. 350)