BULUCI vb. (Mold.) A se aduna a forma bulucuri (despre oshti). PetruVoda iara sau bulucit al doile rind la Orbic de sau lovit cu SHtefanVoda. URECHE. Sa fie volnici a se bulucire shi a se oshtire improtiva tatarilor. M. COSTIN apud TDRG; cf. N. COSTIN. Etimologie: buluc + suf. i. Vezi shi buluc bulucbash. Cf. ingloti (1). verb