bulgúr sms [At: LM / E: tc bulgur] 1 Grâu măcinat mare din care se prepară bucate Si: uruială. 2 Făină de hrișcă.

BULGÚR s. n. (Munt., Mold.) Grîu măcinat mare, rîșnit sau pisat; crupe de grîu. V. păsat. Borș cu bulgur. ▭ Pupă acestea se dau plachii, uneori făcute cu orez, dar mai de multe ori amestecate cu bulgur și cu păsat. TEODORESCU, P. P. 168. ♦ Mîncare gătită din bulgur. Mă rog, sorioară, să-i poroncești să-mi facă un borș cu perișoare și alivence... și puțintel bulgur, verișoară cu învîrtită la sfîrșit. ALECSANDRI, T. 187.

BULGÚR s. n. (Reg.) Grâu măcinat mare, râșnit sau pisat; crupe de grâu. ♦ Mâncare gătită din acest grâu. – Tc. bulgur.

BULGÚR n. pop. 1) Crupe de grâu, obținute prin măcinare, râșnire sau pisare. 2) Mâncare gătită din astfel de crupe. /<turc. bulgur

bulgur n. făină de grâu măcinat mare cu care se face mămăligă sau bucate: puțintel bulgur cu învârtită la sfârșit AL. [Turc. BULGUR].

búlgur n. (turc. bulgur, d. pers. burgul; bg. sîrb. bulgur, ngr. bulgúrĭ). Crupe, bulgur, cereale sfărămate (maĭ ales grîŭ și hrișcă) în grăunțe (maĭ micĭ decît cele de meĭ), din care se face un fel de pilaf, de ordinar cu lapte. V. mălaĭ și plachie.

bulgúr (reg.) s. n.

bulgúr s. n.

BULGÚR s. v. crupe.

bulgur s. v. CRUPE.

bulgúr (-ruri), s. n. – 1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382.

BULGUR s.n. Crupe din boabe de grâu încolțite sau opărite, apoi uscate și măcinate grosier, fierte ca păsatul, consumate tradițional în țările orientale (cu bulete de carne, stafide, năut etc.)