BULBUCÁ bulbuc vb. I. (Obishnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieshind din orbite) shi a privi fix (de groaza sau de minie); a se holba a se bleojdi. Ochii lui se bulbucara furioshi catre locul unde se afla cobzarul. PAS L. I 19. Tranz. Oartza clatina din cap shi bulbuca ochii spre cer. C. PETRESCU R. DR. 53. 2. Intranz. shi refl. (Despre apa) A face bulbuci bashici.