BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpină (de obicei subterană) a unor plante (ca ceapa, laleaua, crinul etc.), uneori în formă sferică, alcătuită dintr-o masă uniformă cărnoasă și avînd un înveliș membranos uscat. V. tubercul, rizom. Bulbi de zambile. ▭ Dacă ar fi avut cineva aur ca firul argintului, ar fi deslușit cum. plesnesc bulbii în glii. CAMILAR, TEM. 102. 2. (În expr.) Bulb rahidian = prelungire bulboasă a măduvei spinării în partea superioară, servind ca organ de legătură între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; în el se găsesc cîțîva centri nervoși foarte importanți (ca, de exemplu, centrul respirator). Bulbii ochilor = globii ochilor. Bologa vedea bine cum bulbii ochilor [celui spînzurat] se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită. REBREANU, P. S. 24.