Definitzia cu ID-ul 901618:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMACÍ buimacesc vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ametzi (de somn de bautura de frica etc.); a se zapaci a se nauci. Daca adormim mai rau ne buimacim de somn. SADOVEANU O. I 139. Portarul se buimacise la cele ce vedea. ISPIRESCU L. 103. Oastea... incepu a se buimaci shi a se da inapoi. ISPIRESCU M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neashteptata la buimacit.