BUIESTRÁSH buiestrashi s. m. Cal care merge in buiestru. Tatarul abia se putea tzine de stapinul sau pe buiestrashul lui cu urechile aplecate indarat. SADOVEANU J. 143. Ajungind la cotul dealului unde apuca drumul spre Poienitza buiestrashul gifiind ishi potoleshte putzin mersul la urcush. CARAGIALE O. I 373. Flacaul da calciie buiestrashului. CARAGIALE O. I 372. ◊ (Adjectival) Venea calare pe un murg buiestrash. SLAVICI N. I 92.