BUCSHÍ bucshesc vb. IV. Tranz. (Mold. Bucov.) A umple pina la refuz; a indesa a ticsi. Amu [boierul] shia bucshit conacul cu ostashi shi nici nu vrea sa shtie de nimic. GALAN Z. R. 305. ♦ A napadi a podidi. A bucshit singele pe gura. CAMILAR N. II 412. ♦ Refl. A se inghesui a se ingramadi. Lumea se bucshise spre ieshire. CAMILAR N. II 184.