BUCLÚC buclucuri s. n. 1. Belea incurcatura necaz. Nourul acelai cu bucluc. Deacu vine iarna. SADOVEANU 23. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie sa mi se intimple una k asta. SEBASTIAN T. 224. 2. Cearta discordie. Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat. CREANGA P. 306. Cauta bucluc (sau buclucul) cu luminarea. 3. (Mold. Bucov. mai ales la pl.) Obiecte neinsemnate maruntzishuri. V. calabalic catrafuse. Nimerinduse insa sa aiba ramase in buclucurile sale numai doua sticle de burgund (= vin) roshu domnul abate nea biruit. SADOVEANU Z. C. 17. Am gasit shi secure shi fringhie... pe sub buclucurile dtale. CREANGA P. 134. ◊ (La sg. in constructzii eliptice precedat de negatzii) Lucru fara importantza fleac moft. Bre bre bre dar ce omat zdravan! Iarna nu bucluc! CONTEMPORANUL VIII 298. Varianta: boclúc (SHEZ. IV 4) s. n.