BUCLÚC buclucuri s. n. 1. (Pop. shi fam.) Situatzie neplacuta incurcata. In care se afla cineva; belea incurcatura necaz. ♦ Cearta discordie. 2. (Reg.; la pl.) Obiecte (neinsemnate fara mare valoare) care le poseda cineva care formeaza bagajul lui. [Var.: (reg.) boclúc s. n.] Din tc. bokluk.