buclúc (buclúcuri) s. n. 1. (Banat) Balegar ingrashamint. 2. (Mold.) Bunuri gospodareshti obiecte casnice. 3. Necaz neplacere incurcatura. Var. bocluc. Tc. bokluk „balegar” shi „cearta” (SHeineanu II 53; Lokotsch 329; Ronzevalle 53) cf. sb. bokluk „murdarii” bg. bokluk „balegar”. Roesler 590 il deriva incorect din tc. boklu „care face cute”. Der. buclucash adj. (certaretz gilcevitor).