BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobila. A: Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micshor dei va tzinea bucatele pre urma shi dupa moartea parintzilor shi de va lacomi sa ia ceva dentraceale bucate … face greshala cu inshelaciune. PRAV. Sa orinduiasca din pamintul Moldovei loc … de pashunarea bucatelor. PSEUDOAMIRAS. SHi macar k de la o vreme incoace o mai scazuse [dajdea goshtinei] shi altzi domni shi la opt parale de oaie shi la cinci dara foarte se imputzinase aceste bucate din tzara. CANTA apud TDRG; cf. SHAPTE TAINE apud TDRG. // B: cf. INDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. agonisita (2) blaga bogatate iosag marha povijie prilej sirmea. substantiv feminin plural