bucáta (tzi) s. f. 1. Parte taiata desprinsa dintrun intreg; darab. 2. Mincare fel de mincare. 3. Alimente hrana. 4. (Pl.) Cereale recolta griu. 5. (Inv. Mold.) Avere avut bogatzie. 6. (Arg.) Bilet de o suta de lei. 7. (Arg.) Hotzie operatzie organizata de mai multzi din banda. 8. (Arg.) Mishcare greshita. Mr. bucata. Lat. bŭccata (Pushcariu 227; REW 1358; CandreaDens. 191; DAR); cf. it. boccata fr. bouchée prov. sp. port. bocado totzi cu acceptzia etimologica de „bucata care se pune dintro data”; cf. shi it. boccone de unde sb. bokun „bucata”. Asupra semantismului cf. DAR. Lahovary 318 crede k sensul de „cereale” este anterior epocii indoeuropene. Pl. este bucate pentru sensurile 25. Cf. shi buca imbuca. Der. bucatar s. m. (barbat care are meseria de a gati mincare); bucatareasa bucataritza s. f. (femeie care are meseria de a gati mincare); bucatarie s. f. (camera in care se gateshte mincarea); bucatzi imbucatzi vb. (a face bucatzi); imbucaturi vb. (a face bucatzi de luat in gura pentru a hrani un copil). Din rom. a trecut in rut. bukata bokata pol. bukat rus. bukatka (Miklosich Fremdw. 80; Candrea Elemente 403; Berneker 90) mag. bukáta.