BÚBA bube s. f. 1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tzesutului celular de sub piele. V. abces buboi furuncul. Se pricepea sa tamaduiasca jupuiturile bubele. PAS L. I 71. Ce na facut el k sa se curetze de bube? ISPIRESCU L. 386. Am facut o buban cap. SHEZ. III 201. ◊ Expr. A umbla cu cineva k cu o buba coapta = a menaja pe cineva. ◊ Compuse: (popular) bubaneagra = dalac. [Filozofii marieitale] dobitoace sa fie shi sai taie casapii; casapi sa fie shi sa piara de bubaneagra. SADOVEANU D. P. 102; bubedulci = bubulitze dese de natura infectzioasa care se ivesc in special la copii de obicei in jurul gurii sau pe cap. ◊ Fig. SHtiu dragul maichii k buba ta e la inima de minie shi obida. SADOVEANU M. C. 50. ♦ Rana. Dupa ce veni ursul la dinsul [TZugulea] se cazni pina ce i scoase steapul apoi il lega la buba. ISPIRESCU L. 326. ◊ Fig. Punct slab parte gingasha delicata plina de dificultatzi a unei probleme. In alte partzi oamenii se lupta impotriva ei [a nedreptatzii] pe cind noi o privim k o stare normala! Asta e buba cea mare. REBREANU R. I 65. ◊ Expr. Ii shtiu eu buba = shtiu eu ce necaz sau ce punct slab are. ♦ Incurcatura dificultate. Statzi k daici incepe buba cu Miai. PREDA I. 82.