BÚBA bube s. f. 1. Nume generic dat umflaturilor cu caracter purulent ale tzesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva k cu o buba coapta = a menaja pe cineva. (Fam.) Sa spart buba = sa dat totul pe fatza; sa dezvaluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubaneagra = dalac; bubedulci = bubulitze dese de natura infectzioasa care apar in special la copii in jurul gurii pe cap etc.; bubamanzului = gurma. ♦ Rana. 2. Fig. (Fam.) Punct slab parte delicata dificila a unei probleme. ♦ Defect defectziune (a unui sistem tehnic). Cf. ucr. buba.