BRUSCÁ bruschez vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime shi fara menajamente; a repezi. Se rasti la el shil brusca. ◊ (Cu privire la procese care se desfashoara in timp) A grabi a pripi a fortza. Pricepu cu fireasca lui sagacitate k a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI S. I 338.