brotác sm [At: CANTEMIR, IST. 108 / V: brătác, broátăc, broátic, brotéc, brutác, botrác, brostác, brotéc, borátec, broticál, burátic / Pl: ~aci / E: lat brotachus] 1 (Zlg) Animal amfibiu înrudit cu broasca, verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor Si: brotăn (1), broască-de-iarbă, brotăcel, răcălie, răcănel, răcăteț (Hyla arborea). 2 (Mor) Broască (28).