BRODÁ brodez vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) A coase flori sau alte ornamente (cu mina sau cu mashina) pe o pinza pe o stofa pe o tzesatura de matase etc.; a coase la gherghef. A broda cu matase. A broda o monograma. ◊ Fig. A dezvolta a nascoci a inventa (inflorind ceva). Muzicantzii oare nu sar gasi destui k sa brodeze o arie demna pe vorbele cintecului rasplatit? ANGHEL PR. 192. In genere se brodeaza cu sarcasm... pe tema lipsei de merit a multora dintre medaliatzi. CARAGIALE S. U. 33.