broda vt [At: CARAGIALE, S. U. 33/5 / Pzi: ~déz / E: fr broder] 1 A coase în relief flori sau alte figuri pe pânză, cu mâna sau cu mașina. 2 (Fig) A dezvolta o întâmplare, o poveste, adăugând detalii imaginare Cf a născoci.