broasca f. 1. mic animal amfibiu din ordinul batracienilor cu pielea goala linsa shi moale cu pantecele galben patat cu negru cu gura larga shi cu ochii tare ieshitzi din cap; corpul lor trece prin o metamorfoza: ou mormoloc animal perfect (Rana); broasca tzestoasa soiu de broasca al carii corp e acoperit cu o teasta de solzi din care se prepara bagaua (Testudo); broasca raioasa broasca fara coada greoaie shi uracioasa traieshte in locuri umede unde se hraneshte cu omizi (Bufo cinereus); 2. incuietoare la usha compusa din clantza zavor shi cheie (aduce cu chipul unei broashte); 3. umflatura sub falca (la vite); 4. Mold. orzishor la ochi shi (la pl.) scrofule; 5. (de moara) Mold. V. brotac; 6. pl. shurupelnitzele teascului de vie; 7. ciocul cleshtelui dogaresc; 8. floarea de la capatul stalpilor unui bordeiu; 9. un fel de randea; 10. (iron.) copil mic. [Lat. medieval BRUSCUS; sensurile metaforice fac aluziune la conformatziunea batracianului sau la unele partzi ale corpului sau: bot gat labe ochi pantece]. ║ adv. gramada (k o broasca); el cade inaintei se face jos broasca PANN.