BRATZ bratze s. n. 1. Segment al membrului superior cuprins intre cot shi umar; partea de la umar pana la incheietura mainii; p. ext. membrul superior al corpului omenesc. ◊ Loc. adv. In bratze = cu bratzele petrecute in jurul corpului cuiva (spre al strange la piept sau spre al purta pe sus). (Bratz) la bratz (sau de bratz) = cu bratzul trecut pe sub bratzul altuia. ◊ Expr. A da (sau a oferi a lua cuiva) bratzul = a trece bratzul sub bratzul cuiva spre al conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) bratz = a sprijini pe cineva ducandul de bratz. (A primi sau a ashtepta etc. pe cineva) cu bratzele deschise = (a primi sau a ashtepta etc. pe cineva) cu mare placere. A lua (pe cineva sau ceva) in bratze = a apara a sustzine a lauda (pe cineva sau ceva). A fi bratzul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce a arunca pe cineva) in bratzele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretzia cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde shi duce in bratze (1). Un bratz de fan. 3. Fig. (In sintagma) Bratze de munca = muncitori. 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratzul (1). ♦ Element solid al unui sistem tehnic solidar sau articulat la un capat cu sistemul respectiv shi care serveshte la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mishcari. 5. Parama legata la capatul unei vergi shi care serveshte la manevrarea laterala a acesteia. 6. Distantza de la un punct fix la linia de actziune a unei fortze. 7. Ramificatzie a cursului principal al unei ape curgatoare. ◊ Bratz mort = ramificatzie parasita a unei ape alimentata numai la revarsari. Lat. brachium.