BRATZ bratze s. n. 1. Membrul superior al corpului omenesc; (prin restrictzie) partea de la umar pana la incheietura mainii; partea de la umar pana la cot. ♦ Loc. adv. In bratze = cu bratzele petrecute in jurul corpului cuiva (spre al strange la piept sau spre al purta pe sus). (Bratz) la bratz (sau de bratz) = cu bratzul trecut pe sub bratzul altuia. ♦ Expr. A da (sau a oferi a lua cuiva) bratzul = a trece bratzul sub bratzul cuiva spre al conduce sau a fi condus. A duce (pe cineva) de (sau la) bratz = a sprijini pe cineva ducandul de bratz. A primi (sau a ashtepta etc. pe cineva) cu bratzele deschise = a primi (sau a ashtepta etc. pe cineva) cu mare placere. A lua (pe cineva) in bratze = a proteja a apara a lauda (pe cineva). A fi bratzul (drept al) cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A ajunge (sau a aduce a arunca) in bratzele cuiva = a ajunge (sau a lasa pe cineva) la discretzia cuiva. 2. Cantitate care se poate cuprinde shi duce in bratze (1). Un bratz de fan. 3. Fig. (La pl.) Muncitori. Mii de bratze trebuie acolo nu shaga (CREANGA). 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamana cu bratzul (1). Bratzul balantzei. 5. Ramificatzie a cursului principal al unei ape curgatoare. Lat. brachium.