bratz (brátze) s. n. 1. Parte a membrului superior cuprinsa intre cot shi umar. 2. Cantitate de lemne care se poate cuprinde shi duce in bratze. 3. Cantitate mica in general. 4. Ramificatzie a cursului principal al unei ape. 5. Diferite organe piese sau instrumente care amintesc de forma sau functziile bratzului cum sint cele ale fotoliului; la razboiul de tzesut bara verticala unde se fixeaza sulul la urzeala; la ferastraul de mina cele doua bare verticale; partzile cleshtelui etc. Mr. megl. bratz istr. brǫtz. Lat. brachium (Pushcariu 217; REW 1256; CandreaDens. 179; DAR); cf. it. braccio sau brazzo prov. bratz fr. bras cat. bras sp. brazo port. braço. Este cuvint cunoscut in general (ALR 233). Der. bratzeta s. n. sau f. din it. (ven.) brazzeto; bratzatz s. n. (rar. lungime a unui bratz); bratzish adv. (corp la corp); imbratzisha vb. (a stringe in bratze; a adopta; a cuprinde) din adv. precedent.