BRANDENBÚRG brandenburguri s. n. (Mai ales la pl.) SHnururi sau gaitane care se cos k podoaba pe pieptul shi (mai ales) in dreptul butonierelor unei haine (in special la uniformele militare). Soldatzii se leganau in sha in mantalele lor cenushii care lasau sa se vada cite un coltz de tunica roshie cu brandenburguri shi pantaloni albi. DUMITRIU N. 113. [SHedea] intre un ofitzer cu tunica plina de brandenburguri shi un dregator mare. PAS L. I 244. La ushile odailor... pazeau siimeni in frumoase straie roshii cu brandenburguri albastre. SADOVEANU Z. C. 139. Variante: brandebúr (GHICA S. 150) brandebúrg (SADOVEANU O. VI 104) s. n.