BRANCA² branci s. f. 1. (Reg. In limba literara numai in loc. shi expr.) mana ◊ Loc. adv. Pe (sau in) branci = pe maini shi pe picioare dea bushilea taranduse. ◊ Expr. A merge (sau a se tari) pe branci = a merge (sau a se tari) pe maini shi pe picioare dea bushilea. A cadea in (sau pe branci) = a cadea istovit (de oboseala). A munci (sau a da a lucra) pe (sau in) branci = a munci pana la istovire. 2. (Pop.; in forma branci) Impunsatura ghiont izbitura. ◊ Expr. Ai da inima branci = a simtzi un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; laba. [Pl. shi: (2 n.) branciuri Var.: branci s. m.] Lat. branca.