BRANCA¹ s. f. 1. Boala contagioasa specifica porcilor caracterizata prin lipsa poftei de mancare shi aparitzia unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: brancaporcului = a) planta erbacee cu tulpina shi frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinstetz; brancaursului = a) cruceapamantului; b) bradishor (2). 4. Ciuperca cu palaria intinsa shi rasfranta prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). Et. nec.