BRANCA² ~ci f. pop. 1) Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. * Pe (sau in) ~ci taranduse pe maini shi pe picioare. A cadea in (sau pe) ~ci a) a cadea sprijininduse cu mainile pe pamant; b) a nu mai putea (de oboseala); a fi mort (de oboseala). 2) mai ales la pl. Izbitura brusca cu mainile; imbrancitura. * A da ~ci a imbranci. Ai da inima ~ci al indemna (pe cineva) inima (sa faca ceva). /<lat. branca