brad (zi) s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor Abies pectinata. 2. Planta Hippuris vulgaris. Mr. megl. brad. Origine necunoscuta. Este vorba probabil de un cuvint provenit din substratul posibil alpin avind in vedere zona caracteristica a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului in Italia padus desigur apartzinind aceleashi familii (Pliniu III20) shi care sa pastrat in Rouergue pade. Este considerat in general drept autohton (Miklosich Slaw. Elem. 8; Hasdeu Col. Tr. 1873 p. 110; Philippide II 701; Pascu Arch. Rom. IX 301) sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac II 714; DAR) shi in albaneza este considerat de obicei reprezentant al unei radacini indoeuropene *brasdh (Jolk IF XXX 208; Capidan Raporturile 521). Pornind de la ipoteza alb. Graur Rom. LIII 383 ajunge la concluzia k brad este refacut dupa pl. brazi shi k forma autentica trebuie sa fi fost *braz ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. Dupa Lahovary 315 este cuvintul anterior limbilor indoeuropenilor. Der. bradanca s. f. (fata sau femeie ruda a miresei); bradar s. m. (flacau care duce bradul de nunta sau care joaca jocul acestuia); bradet s. n. (padure de brazi); bradish s. n. (padure de brazi); bradishoara s. f. (specie de ierunca Tetrao bonasia); bradishor s. m. (brad mic; planta Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului Lycopodium Selago Lycopodium annotinum Equisetum arvense Equisetum maximum); bradoaie s. f. (albie copaie); braduletz s. m. (brad mic; gogoasha care se serveshte de ziua Sfintului Toader cind tinerii se leaga prin fratzie de cruce cf. fratzie).