BOTEZÁ botéz vb. I. Tranz. 1. A supune (pe cineva) ritualului botezului. Cind fu al boteza. imparatul aduna rasarit shi apus. ISPIRESCU L. 41. ◊ Fig. SHi acolo i boteza ploaia. RETEGANUL P. III 83. SHi oricare chin Eu mil botez cu vin. ALECSANDRI T. 771. ◊ Expr. (Familiar) A boteza laptele (sau vinul rachiul) = a adauga apa inainte de a pune in vinzare pentru a mari cantitatea; a falsifica. (in legatura cu verbul «a ramine») Citzi am botezat eu = nici unul. 2. A avea calitatea de nash sau nasha la botezul cuiva. Ma gindesc eu k am un cumatru caremi botezase fata. SADOVEANU N. F. 92. 3. A pune (cuiva sau unui lucru) un nume (uneori de gluma sau de batjocura v. porecli). Ma cheama cum la taiat capul pe domnu Gavrila sa ma boteze. PAS L. I Dar te mai duce capul k sal botezi? Sai zici Pasarila nu gresheshti. CREANGA P. 245.