1) botéz n. pl. urĭ (d. a boteza). Primu din cele shapte sacramente ale bisericiĭ shi care shterge pacatu original. Acest cuvint inseamna „cufundare” cum se shi face botezu la ortodocshĭ pe cind catoliciĭ (mai practici) il fac pin stropire. In vechime botezu nu era conferit decit la o etate inaintata shi dupa lungĭ probe impuse neofitzilor numitzĭ shi „catecumeni”. Botezu unuĭ clopot unuĭ vapor inaugurarea unuĭ clopot unuĭ vapor. Botezu de singe al uneĭ armate intrarea in foc shi perderea unor soldatzĭ. Botezu tropiculuĭ o ceremonie comica in care cind o corabie trece tropicu shi maĭ ales ecŭatoru se uda cu apa de mare calatoriĭ care trec aceste liniĭ intiĭa oara.