bóta (bóte) s. f. Batz toiag par. Var. boata. Mag. bot (DAR) din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bita. Se foloseshte in Mold. shi Trans. Der. botash s. m. (haitash); botca s. f. (bobirnac) care DAR il deriva de la bota „butoi”; botei (var. botau) s. n. (turma) pus in legatura de Diculescu Elementele 444 cu gr. βότον shi cu bota de Draganu Dacor. VI 263; botie s. f. (inflorescentza).