bot n. pl. urĭ (cp. cu fr. bout capat). Gura animalelor shi (fam.) a omuluĭ impreuna cu buzele: vulpea are botu acutzit shtiuca are botu lat mierla are botu galben. Fam. Sarutare: damĭ un bot k nu maĭ pot! Virf orizontal: botu corabiiĭ (prova) al gheteĭ. A da (a cadea a veni) in bot (de osteneala saŭ alunecind k o vita) a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te shterge pe bot atzĭ pune pofta’n cuĭ atzĭ margini pofta. La botu caluluĭ in graba fara sa lashĭ calu de bot (de friŭ): a bea un pahar la la botu caluluĭ. Cu botu pe labe linishtit k cinele dupa ce laĭ batut. A avea puf (pufushor) pe bot (botishor) a fi vinovat a fi furat k vulpea din fabula dupa ce mincase gaina shiĭ ramasese pe bot nishte puf care trada ce facuse. V. tic 1.