BOT boturi s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere cuprinzand gura (shi nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar in picioare la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere a fi pus (sau a pune) la punct. A se shterge (sau a se linge) pe bot (de sau reg. despre ceva) = a fi nevoit sa renuntze (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neashteptate fatza in fatza. (Fam.) Ashi baga botul (peste tot sau unde nui fierbe oala) = a se amesteca in toate shi unde trebuie shi unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva al pune la respect. A face bot = a se supara a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutzita sau lunguiatza a unui obiect; varf; partea din fatza a unui vehicul cu tractziune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. Et. nec.