BORTÍT A bortitzi ie adj. (Mold. Transilv.) Cu borta gaurit; (despre copaci) scorburos. Bietul Papuc carele atzipise In fagul bortit atunci deodata Tocma intrun ceas rau ochiishi deschisa. BUDAIDELEANU TZ. 282. Chinuita shi muncita Peste tot locul bortita; Cineo are i bogat Cine nu i om sarac (Piinea). GOROVEI C. 278.