opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.

bornare sf [At: DN2 / Pl: ~nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj.

BORNÁRE s. f. Acțiunea de a borna.

BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [< borna].

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~nez / E: fr borner] A pune borne (1).

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.

BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii

bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză

Intrare: bornare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bornare
  • bornarea
plural
  • bornări
  • bornările
genitiv-dativ singular
  • bornări
  • bornării
plural
  • bornări
  • bornărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: borna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borna
  • bornare
  • bornat
  • bornatu‑
  • bornând
  • bornându‑
 singular plural
  • bornează
  • bornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bornez
 (să)
  • bornez
  • bornam
  • bornai
  • bornasem
a II-a (tu)
  • bornezi
 (să)
  • bornezi
  • bornai
  • bornași
  • bornaseși
a III-a (el, ea)
  • bornează
 (să)
  • borneze
  • borna
  • bornă
  • bornase
plural I (noi)
  • bornăm
 (să)
  • bornăm
  • bornam
  • bornarăm
  • bornaserăm
  • bornasem
a II-a (voi)
  • bornați
 (să)
  • bornați
  • bornați
  • bornarăți
  • bornaserăți
  • bornaseți
a III-a (ei, ele)
  • bornează
 (să)
  • borneze
  • bornau
  • bornară
  • bornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bornare, bornărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a borna și rezultatul ei. DEX '09 DLRM DN
    sinonime: bornaj
etimologie:
  • vezi borna DEX '09 DN

borna, bornezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.