BORCEÁG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak.