BONT² BOÁNTA bontzi boante adj. 1. Fara virf; ciuntit turtit retezat tocit. Cu un creion roshu bont mizgalisem toata coperta unui roman. SAHIA U.R.S.S. 118. Ciinii cirni cu botul de tot bont care se numesc mopshi... ODOBESCUSLAVICI la TDRG. 2. (Despre miini picioare etc.) Scurt shi gros. Degetele boante shi groase k nishte cirnaciori ale perceptorului erau minjite cu pete de cerneala. PAS L. I 20. Da cu picioarele lui boante in vazduh k sa se apere [de ciini]. D. ZAMFIRESCU R. 89.