Definitzia cu ID-ul 570471:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
2) bont boánta adj. (var. din cĭont orĭ poate inrudit cu germ. butt ol. but de unde shi fr. bot bont tocit. Cp. cu but 1). Vest. Cĭunt: minĭ boante. Fara virf tocit: sageata boanta. S.n. pl. e. Mina boanta orĭ picĭor bont.