Definiția cu ID-ul 900112:
Explicative DEX
BONG interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită un sunet adînc și prelungit ca un ecou. [Santinela] avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot: bong, bong, bong... DUMITRIU, B. F. 153.