BOMBANÍ bombanesc vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur printre buze incet shi uneori nedeslushit (mai ales spre ashi arata nemultzumirea). V. murmura mormai bolborosi. Pai da co sa darim poarta omului! a bombanit tata. PAS Z. I 177. Nu mai cred eu asta! a bombanit posomorita lelea Ileana. SADOVEANU N. F. 103. Pe drum Costica privind la obloanele pravaliilor bombaneshte mereu. CARAGIALE O. II 357. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bodoganind mereu. V. a bate la cap. Ajunge! Mai bombanit destul. 2. Tranz. (Despre copiii mici care nu shtiu inca sa vorbeasca) A produce sunete nearticulate; a ginguri. Copilul se joaca cu minutzele lui bombanind vorbe de tainic intzeles. SLAVICI N. I 42. Prez. ind. pers. 3 sg. shi bombane (STANCU D. 48). Varianta: bomboní (ISPIRESCU L. 325 PASCULESCU L. P. 35) vb. IV.