bólta (te) s. f. 1. Constructzie cu partea superioara arcuita in semicerc arc cupola. 2. (Trans.) Pravalie magazin. Mr. volta „turn” „pravalie”. It. volta prin intermediul sb. bg. bolta „pravalie” shi in parte al mag. bolt „bolta” (Miklosich Fremdw. 78; Densusianu Rom. XXXIII 275; Berneker 70; DAR; Gáldi Dict. 110); cf. ngr. βόλτα (› mr.) Cihac I 115 shi Koerting 10290 il puneau greshit in legatura cu lat. Cu toate acestea istoria cuvintului nu este clara caci prezentza lui b impune un intermediar sl. shi in sl. nu apare sensul de „bolta”; astfel incit Berneker presupune k b era deja romanic. Der. boltash s. m. (negustor); bolti vb. (a da forma de bolta); boltitza s. f. (pod de casa); boltitura s. f. (bolta arcada); bol(t)nitza s. f. (subsol cripta cavou) cuvint care se confunda in general cu bolnitza „spital” cu care nu are nici o legatura semantica.