boiá (boiéle) s. f. 1. Culoare vopsea. 2. Fard. Mr. boe buiaua megl. buia. Tc. boya (Roesler 589; SHeineanu II56; Lokotsch 328); cf. ngr. μπογιά alb. bojë bg. sb. boja. Cf. boiangiu. Der. boi vb. (a picta a vopsi; a inshela); boiala s. f. (vopsea culoare; fard) care poate de asemenea sa fie der. de la vb. k un s. refacut pe baza pl. boiele.