boc interj. Imita zgomotul unei lovituri continue sau al unei ciocanituri. Uneori se foloseshte in alternantza cu cioc. Creatzie expresiva. Este de remarcat paralelismul der. sai cu cei al lui cioc. Der. bocai vb. (a tushi); bocan s. n. (ciocan); bocani vb. (a lovi a ciocani; a imbolnavi); bocanitoare s. f. (pasare ciocanitoare); bocanitura s. f. (lovitura; zgomot); bocoi s. n. (pietricica) cf. Iordan BF VI 164; boacan adj. (imperfect neplacut; exagerat gogonat) al carui sens primitiv a fost probabil „facut in mod grosolan k prin lovituri de ciocan” cf. cuvintul urmator; bocanetz adj. (diform prost facut); boanca s. f. (trunchi butuc ciot; planta vetrice); boantza boatza s. f. (gresheala colosala stingacie aiureala) care DAR il reduce la botz poate prin atribuirea sensului de „chiftea” care nu ne este cunoscut; boroboa(n)tza s. n. (traznaie prostie) care pare a fi formatzie glumeatza deshi nu de indeajuns de clara pe baza lui taraboantza. Simpla var. a lui boanca pare a fi bocna s. f. (trunchi) al carui semantism exact este neclar caci se foloseshte numai in expresii fixe de tipul inghetzat bocna (Vlahutza) sau adormit bocna. Intrucit exprima notziunea de ceva tare shi insensibil DAR a crezut k era vorba de numele unui mineral; Candrea shi Scriban prefera sal lase fara explicatzie. Este fireasca de altfel reprezentarea notziunii de „insensibil” prin imaginea unui trunchi cf. fr. dormir comme une souche sp. estar hecho un tronco dormir como un tronco. Trebuie sa adaugam k Draganu Dacor. VIII 135 explica pe boacana „colosal” prin mag. bakkana bakkano „gaura” care pare a se folosi cu acelashi sens figurat din rom.; shi k bocna dupa Scriban inseamna „lut ars” shi deriva din rus. bok „coasta”.